Nu știu cum dar am reușit să mă rătăcesc
Nu am nici o idee încotro să merg
Stau cu valiza mea mică
Aici, pe Champs-Élysées.
Pe neaşteptate vorbești cu mine
"Salut, unde vrei sa ajungi?"
Eu îţi spun: „Par-Don, îmi pare rău,
Din păcate, nu te pot înțelege."
Dar tu continui să vorbeşti
Eu sunt fermecată
Şi desenezi două cești de cafea
Cu un stilou pe mâna ta.
Nu vorbesc franceza
Dar, te rog, continuă să vorbeşti
Tot ce povesteşi
Sună fantastic.
Și timpul se oprește
Aș vrea să te înțeleg
Nu vorbesc franceza
Dar, te rog, continuă vorbeşte.
Părul tău lung și sălbatic
Micuţa cicatrice pe faţa ta
Chiar și praful de pe blugi
Are spirit, când vorbești.
Ţigara are gustul libertăţii
Atâta timp cât amăndoi o împărţim
Povesteşti cu limbajul corpului
Iar eu citesc printre rânduri.
Absorb fiecare cuvănt de pe buzele tale
Nu vreau să plec
Iar tu vorbeţti, vorbeşti întruna
Dar nu înțeleg nici un cuvânt.
Nu vorbesc franceza
Dar, te rog, continuă să vorbeşti
Tot ce povesteşi
Sună fantastic.
Și timpul se oprește
Aș vrea să te înțeleg
Nu vorbesc franceza
Dar, te rog, continuă vorbeşte.
Soarele apune în spatele caselor
Navele trec pe lângă noi
Și tot ceea ce ne dorim
Este, ca acest moment să rămână încă puţin.
În jurul nostru, peste o mie de oameni
Vorbesc unii pe alții
Dar limba pe care o vorbim
Numai noi o putem înțelege.
Nu vorbesc franceza
Dar, te rog, continuă să vorbeşti
Tot ce povesteşi
Sună fantastic.
Și timpul se oprește
Aș vrea să te înțeleg
Nu vorbesc franceza
Dar, te rog, continuă vorbeşte.