La guerra di Piero [Romanian translation]

Dormi îngropat în câmp de grâu,

Dar nu sunt nici roze, nici lalea

Ce-n umbră gropii te-or veghea,

Ci mii de maci de-un roșu viu.

"De-a lungul malului ăstui torent

Vreau să vad sclipind doar stropi argintați

Să nu mai văd doar trupuri de soldați

În ape iuți pe brațe purtate de curent "

Așa vorbeai și-afară acuma ninge

Și către iad ca toți ceilalți din trupă

Mergi trist că datoria te împinge

Și vântu-n față zăpada ți-o scuipă.

Oprește Piero, oprește-te oleacă;

Și pe-al tău spate dă vântului să treacă,

A celor morți în lupta ducă-ți departe vocea:

Cei ce-au murit primi-vor în schimb crucea.

Dar tu n-auzi și timpul, iată, fuge

Prin vremi în pași de dans se duce

Și iată c-ai trecut acuma de frontieră

Într-o frumoasă zi de primăvară

Și pe când mergi cu inima la gură

Vezi colo-un om venind pe arătură

Ca tine de speriat, la fel de tare

Doar cu o uniformă de altă culoare

Împușcă-l Piero, împușcă-l de îndată

Și-apoi împușcă-l iară Piero inc-o dată

Până ce vei vedea fața-i lividă

Căzută pe glia de sângele-i stropită

"Și de-l împușc în frunte ori în piept

Avea-va timpul doar de ultima suflare

Iar mie-mi va rămâne răgazul ca să văd,

Ca să văd ochii unui om ce moare.

Și pe când cugeți și-încerci să-ți dai seama

Acela se-întoarce, și în ochi îi vezi teama

La ochi el pune pușca și țintește,

Și politețea nu ți-o răsplătește

Căzut-ai fără geamăt la pământ

Și-ți dai de-odată seama că nicicând

Să ceri, în veci nu se mai poate

Iertare pentru păcatele-ți toate.

Căzut-ai fără geamăt la pământ

Și-ți dai de-odată seama că-n curând

Sfârșită-ți va fi viață pe vecie

Și cale de întors n-o să mai fie

Iubita mea, să crapi în luna mai

Îți cere tot curajul ce-l mai ai

Frumoasa mea, s-ajung în iad

Aș vrea sa fie iarnă când mi-e scris să cad

Și pe când grâul îți dădea ascultare,

În mâna încă mai strângi arma,

Și-n gură strângi încă cuvintele de-a valma

Prea înghețate să se topească-n soare

Dormi îngropat în lan de grâu,

Și nu sunt nici roze, nici lalea

Ce-n umbră gropii te-or veghea,

Ci mii de maci de-un roșu viu.