Beng Beng

În copilăria noastră

Jocul pe care-l iubeam

Era cu-n pistol cu capse,

Ne făceam că ne speriam:

Beng-beng!

În inimă, beng-beng!

Tu mă-mpuşcai, beng-beng!

Neîncetat, beng-beng!

Şi asta n-am uitat!

Jucăria minunată

Dup'o vreme s-a stricat

Dar tu ai rămas cu mine

Şi cu sunetul ciudat:

Beng-beng..

Când am crescut, beng-beng..

Privirea ta, beng-beng..

M-a tulburat, beng-beng..

Şi asta n-am uitat..

Am deschis ferestre largi

Spre lumina ce ne-a dat

Cheia viselor în van,

Clipele de neuitat.

Dar în calea ta de-o vreme

Alte doruri te-au chemat.

Ai uitat de joc, de mine

Şi de-odată ai plecat.

Beng-beng,

De-atâta timp, beng-beng

Iubirea ta, beng-beng

S-a sfărâmat, beng-beng

Şi asta n-am uitat.

Tot mai sper în împăcare,

Tot mai sper că ai să vii

Şi mă doare amintirea

Când mai văd şi alţi copii:

Beng-beng,

Jucându-se, beng-beng

Dar vezi că noi, beng-beng

Noi ne-am jucat, beng-beng

Un joc adevărat.