Aș dori să pot cânta încă un pic
Și apoi să te urmez până la capătul lumii.
M-aș îmbrăca în zdrențe așa cum știu
Și aș fi gata s-o fac pe-a vagabondul
și să povestesc tuturor trecutul meu,
care este un campion de mediocritate.
M-a costat ca să accept totul
Și te-am pierdut pe tine, pentru că iubesc libertatea.
Pentru tine aș învinge această teamă
de a ieși gol și obosit din pereții
acestei lumi, mică și banală,
Unde domnește cine înșeală și nu cine merită.
M-aș oglindi dar fără ipocrizie,
În apa unde se scufundă minciuna.
Și din inimă aș spăla rușinea
compromisurilor făcute în această cloacă.
Mă vezi un pic nehotărît dar cui îi pasă,
Îmi va ajunge dacă trec peste acea poartă.
Și o nouă lume se va deschide în față,
Nesigură dar curată de înșelăciuni.
Și nu voi avea pe nimeni de care să am grijă,
Nimeni care mă va chema tată.
Nici o femeie pe care trebuie să o iubesc,
Ci, o singură iubire, libertatea mea.
Însă, ar trebui să arunc teama
De a ieși gol și obosit din pereții
acestei lumi, mică și banală,
Unde domnește cine înșeală și nu cine merită.
M-aș oglindi și-aș face-o fără ipocrizie,
În apa unde se scufundă minciuna
Și din inimă aș spăla, rușinea
compromisurilor făcute în această cloacă.,
E ușor de vorbit dar curajul,
Dacă nu-l ai înăuntru, nu il poți găsi.
Nu e ca o bucățică de brânză
Pe care, când ți-e poftă o poți cumpăra.
Dacă libertate înseamnă renunțare
la tot ce-ți oferă realitatea,
Atunci, draga prietenă îmi pare rău
imi pare tare rau dar eu rămân aici.
Să suport încă teama
De a trăi fiecare zi între pereții
acestei lumi, mică și banală
Unde domnește cine înșeală și care nu merită.
Câteodată va servi ipocrizia,
Câteodată, câte o mică minciună.
Dar nu se stă așa se rău în această cloacă,
dacă știi să ascunzi bine rușinea.