Almeno tu nell'universo [Romanian translation]

Ştii, oamenii sunt ciudaţi, întâi se urăsc şi apoi se iubesc,

Se răzgândesc brusc, întâi spun adevărul, apoi el minte,

Neserios, de parcă n-ar fi fost nimic.

Ştii, oamenii sunt nebuni, poate sunt prea nemulţumiţi,

Ei se iau după lume orbeşte.

Când moda se schimbă, la fel şi ei,

Continuu, prosteşte.

Tu, tu care eşti altfel, măcar tu în univers,

Eşti un punct, care nu se mai roteşte-n jurul meu,

Un soare ce străluceşte doar pentru mine,

Ca un diamant în mijlocul inimii.

Tu, tu care eşti altfel, măcar tu în univers,

Nu te schimba, spune-mi că mereu vei fi sincer

Şi că mă vei iubi cu-adevărat mai mult, mai mult, mai mult.

Ştii, oamenii sunt singuri, se consolează şi ei cum pot,

Şi nu lasă ca mintea mea

Să se piardă în supoziţii, în temeri,

Inutil, iar apoi degeaba.

Tu, tu care eşti altfel, măcar tu în univers,

Eşti un punct, care nu se mai roteşte-n jurul meu,

Un soare ce străluceşte doar pentru mine,

Ca un diamant în mijlocul inimii.

Tu, tu care eşti altfel, măcar tu în univers,

Nu te schimba, spune-mi că mereu vei fi sincer

Şi că mă vei iubi cu-adevărat mai mult, mai mult, mai mult.

Nu te schimba, spune-mi că mereu vei fi sincer

Şi că mă vei iubi cu-adevărat mai mult, mai mult, mai mult.