Tu vrei să-ți spun, încă mă mai agăț
De vis și de utopie, continui să te iubesc.
Nu găsești altă satisfacție decât să mă umilești.
Și vezi tu, nu-mi pasă, încă te aștept,
Îmbătându-mă cu amintirile tale,
Cu disprețul tău și temerile mele.
Tu mă tachinezi și eu te aștept.
Tu știi câți oameni sunt batjocoritori
Și așteaptă ca această iubire să se stingă?
Căci a te uita poate însemna anihilarea mea.
Și eu, așteptând în fiecare noapte,
Între umbrele dubiilor mele, finalul ei,
Al acestei suferințe ce mă neliniștește.
Căci nu-mi mai dai porecle ,
Te prefaci că mă ignori.
Și tu mă ridici din ce în ce mai mult,
Ștergând apoi într-o clipită trecutul nostru,
Așa cu ștergi o hârtie.
Tu mă tachinezi și eu te aștept.