À ma femme [Romanian translation]

Când de prea multe anotimpuri

Pe feţele şi frunţile noastre

Vor fi săpate brazde grele,

Zbârcituri,

Când copiii noştri fiind mari

Vor fi părăsit cuibul

Lăsând în inimile nostre slăbite

Vidul,

Când gesturile noastre vor fi mai lente

Că vom vedea timpul cum trece

Cu un aer ciudat,

Lucid,

Când nu vom mai avea viitor,

Ne vor înduioşa amintirile,

Pământ care nu poate deveni

Sterp.

Când cu paşi lenţi şi nesiguri,

Vom vizita grădinile

Care, ca frunţile nostre vor fi pictate

De promoroacă,

Când cu preţul a mii de eforturi

Vom căuta încă fără îndoială

Să omorâm un timp deja mort,

De a trăi

Când nu vom fi de acum înainte

Decât două inimi legate fără un proiect

Vom deschide cu regret

Cartea

Că vom avea pe firul anilor

Scris pe paginile timpului

Unde două cuvinte vor lipsi totuşi,

“Va urma”…

Când în sfârşit viaţa mea e parcursă

Gata de a intra în necunoscut

Te voi privi pierdut,

Şi palid…

Când în privirea ta voi vedea,

Că fără iubirea noastră de acum înainte

Zilele tale,nu vor mai fi niciodată

Aceleaşi…

Când ochii mei nu vor mai vedea nimic,

Când mâna mea va căuta mâna ta,

La ora unde a vorbi va fi

O problemă,

După ce l-am acceptat pe Dumnezeu,

Chiar înainte de a închide ochii,

Încă odată dacă pot

Îţi voi spune ca un adio

Te iubesc!