Eine Frau spricht im Schlaf [Romanian translation]

Când s-a trezit el la miezul nopţii

Inima îi bătea aşa de tare încât s-a îngrozit

Căci femeia care stătea întinsă lângă el râdea

Ca şi cum ar fi fost ziua judecăţii.

Şi el i-a auzit vocea implorând

Şi a simţit că ea totuşi dormea

Căci amândoi stăteau orbi în întuneric

El vedea doar cuvintele pe care ea le striga

De ce nu mă ucizi atunci mai repede?

Întreba ea şi plângea ca un copil

Şi plânsetul ei venea din acea pivniţă

Unde visele sunt zidite

Pentru câţi ani vrei să mă mai urăşti?

Striga ea şi stătea neobişnuit de nemişcată

Nu vrei să mă laşi să mai trăiesc în continuare

Fiindcă nu vreau să trăiesc fără tine?

Întrebările ei stăteau ca nişte fantome

Care se înspăimântau de ele însele

Şi noaptea era neagră şi fără ferestre

Şi nu părea să ştie ce se petrecea

Lui, bărbatului din pat, nu îi venea să râdă

Visele ar trebui să fie iubitoare de adevăr

Totuşi el şi-a spus: "ce ar trebui făcut?"

Şi s-a hotărât să nu se mai trezească noaptea

Iar apoi a adormit împăcat.