Roman [Romanian translation]

I

La ani şaptesprezece, nu eşti defel serios.

Laşi naibii, într-o seară, şi ţapi şi limonadă:

Ieşind din cabaretul cu lustre, zgomotos,

Te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenadă.

În iunie, spre seară, e-atât de-nmiresmat

Văzduhul, că-nchizi ochii adesea, de plăcere.

Oraşul nu-i departe, iar vântul – încărcat

Cu zgomote – miroase a viţă şi a bere.

II

Te uită, o fâşie de-azur, cât un arnici,

S-a agăţat de-o creangă: o stea răutăcioasă

O-mpinge şi, cuprinsă de-un dulce tremurici,

Pe boltă se topeşte, subţire şi lăptoasă.

Şaptesp'ce ani! O noapte de iunie! Pierdut,

Laşi să te-mbete seva – e parcă o şampanie.

Baţi câmpii; ţi se zbate pe buze un sărut –

Îl simţi cum se frământă mereu, ca o gânganie.

III

Cu inima năucă, prin cărţi robinsonezi

Când, în lumina pală-a unui fanar, răsare

O fată drăgălaşă, - dar lângă ea mai vezi

Şi-al tatălui ei guler, - o umbră-ngrozitoare.

Te crede fata foarte copilăros; bătând

Din pantofiori, deodată se-ntoarce către tine

Cu o mişcare vie, sprinţară lunecând.

- Pe buze-ţi mor, atuncea, duioase cavatine.

IV

Eşti, până-n luna august, îndrăgostit lulea!

Îi scrii sonete: râde de ele, deopotrivă.

Amicii toţi, te lasă: prea eşti neghiob. Dar Ea

Se-ndură, într-o seară, să-ţi scrie o misivă.

În seara ceea intri în birtul zgomotos

Şi ceri un ţap de bere, sau poate-o limonadă...

La ani şaptesprezece, nu eşti de fel serios,

Când ştii că sunt atâţia tei verzi pe promenadă.