Jesus Of Suburbia [Romanian translation]

Partea I

Eu sunt fiul furiei și al iubirii,

Iisus de la periferie

Din biblia nimănui de sus,

Țin cură de suc carbogazos și droguri,

Nimeni nu a murit vreodată în iad pentru păcatele mele

Din câte știu eu,

Cel puțin pentru păcatele pe care nu mi le-a descoperit nimeni.

Și nu-i nimic în neregulă cu mine,

Așa trebuie să fiu eu,

Într-o țară a himerelor

Care nu crede în mine.

Îmi iau doza de televizor stând pe crucifix,

Sufrageria sau propriul meu pântec,

În timp ce mamele și plozii sunt plecați

Să se îndragostească și să se înglodeze-n datorii

Din cauza alcoolului, țigărilor și a ierbii

Pentru a mă ține nebun și a lua cocaina altuia.

Și nu-i nimic în neregulă cu mine,

Așa trebuie să fiu eu

Într-o țară a himerelor

Care nu crede în mine.

(Partea a II-a: Oraşul blestemaţilor)

În centrul Pământului,

În parcarea

Numerele 7-11 unde am învățat,

Că zicala e doar o minciună,

Spune că: „Acasă e acolo unde ți-e inima”

Dar ce păcat

Căci inimile tuturor

Nu bat la fel,

Bat în discornanţă.

Oraș al morților

Aflat la capătul unei alte autostrăzi pierdute,

Semne ce indică greşit către nicăieri,

Oraș al blestemaților,

Copii pierduți cu fețele murdare azi

Nimănui nu pare să-i pese

Am citit grafitti-ul

Din toaletă

Precum sfintele scripturi dintr-un mall

Şi aşa părea să mărturisească

Dar nu spunea prea multe

Însă numai a confirmat că

Centrul Pământului

E capătul lumii

Şi chiar nu-mi pasă

Oraș al morților

Aflat la capătul unei alte autostrăzi pierdute

Semne ce indică greşit către nicăieri

Oraș al blestemaților

Copii pierduți cu fețele murdare azi

Nimănui nu pare să-i pese

(Partea a III a: Nu-mi pasă)

Nu-mi pasă dacă ție

Nu-mi pasă dacă ție

Nu-mi pasă dacă ție nu-ți pasă

Nu-mi pasă

Toți mint,

Născuți și crescuți de ipocriți,

Inimi reciclate dar niciodată salvate

Din naștere și până la moarte.

Din Anaheim şi până în Orientul mijlociu

Noi suntem poveştile şi discipolii

Lui Iisus de la periferie.

Ţară a himerelor

Care nu crede în mine

Ţară a himerelor,

Şi nu cred,

Şi nu îmi pasă,

Nu îmi pasă.

(Partea a IV-a: Dragii mei)

Dragii mei, mă ascultaţi?

Nu îmi amintesc o iotă din ce mi-aţi spus

Suntem nebuni sau eu sunt tulburat?

Distanţa nebună şi nesigură dintre noi

O, terapie, poţi, te rog, să umplii golul?

Sunt retardat sau pur şi simplu sunt eu prea fericit?

Nimeni nu e perfect, iar eu sunt acuzat

De lipsa unei lumi mai bune şi asta e cea mai bună scuză a mea

Partea a V-a: Poveşti despre un alt cămin destrămat

Să trăieşti şi să nu respiri

Înseamnă să mori într-o tragedie

Să fugi, să fugi departe

Pentru a găsi ceea ce tu crezi

Şi eu las în urmă

Acest uragan de minciuni nenorocite

Mi-am pierdut credinţa în acest

În acest oraş ce nu există

Aşa că fug, fug departe

Înspre lumina masochistului

Şi las în urmă

Acest uragan de minciuni nenorocite

Şi am depăşit această limită

De un milion şi una de nenorocite ori

Dar nu şi de data asta

Nu-mi e ruşine

Nu-mi voi cere scuze

Când nu ai unde să te duci

Fugind de durere

Când ai fost victimizat

Poveşti despre un alt cămin destrămat

Pleci…

Pleci…

Pleci…

O, pleci de acasă