Donne-moi la main [Romanian translation]

Spuneau că e cam prostuță

Fiica paznicului ecluzei din zonă.

Se ascundea într-o căruță,

Cu niște ochi ce vedeau departe,

Și asta-i speria pe copii.

Ea vorbea singură pe planeta ei,

Cu o voce de păpușă.

Noi, copiii, eram niște tâmpiți,

Ne ascundeam să auzim

Ce are de zis:

”Dă-mi puțină pâine

Ca să mănânc mâine,

Dă-mi ochii,

Să văd albastrul cer,

Dă-mi mâna ta!

Dă-mi și mie un câine

Să țină la mine,

Și doar un amic,

Să se poarte blând,

Dă-mi mâna ta!”

Spuneau că e cam prostuță,

Dar când văd ochii pierduți

Ai oamenilor de pe planetă,

Cu inimi ca de câini bătuți,

Aud acel glas ce revine.

Îmi amintesc:

”Dă-mi puțină pâine,

Ca să mănânc mâine,

Dă-mi și niște flori

Să prepar culori,

Dă-mi mâna ta!

Dă-mi niște pietre albe

Pentru fiecare duminică,

Dă-mi un surâs,

Ca să nu mor,

Dă-mi mâna ta!

Dă-mi ceva lemn

Să-mi fac acoperiș,

Dă-mi și mie un câine,

Să țină la mine,

Dă-mi mâna ta!

Dă-mi puțină pâine

Și un foc de lemne,

Dă-mi ochii

Să văd albastrul cer,

Dă-mi mâna ta!

Dă-mi niște pietre albe

Și pietricele gri,

Dă-mi un surâs,

Ca să nu mor,

Dă-mi mâna ta!”