Voica lyrics

Verde trei migdale

Pe-a gură de vale

Într-un boaz de mare

Între răchitari

O casă-n picioare

Cu nouă celare

Cu nouă umbrare

Cu ferești-n soare

Nouă legăioare

Cu-al Voichiței zece

Inimioară rece.

Casa-mi stăpânea

Și mi-o vătășa

Cea babă bătrână

Cu brâu de lână.

Baba mai avea, mă

Pe Din Constandin

Legăior dintâi

Cel cu barbă neagră

Și cu mintea-ntreagă

Cojocel de miel

Și mintea de domn.

Din ce mi-ș făcea, mă

Ziua se scula

Casa cu-mbraca

Bastonul și-l lua

Și la târg pleca.

La târg, la târgșor

La târgul de dor

La târgul de flori

De mari negustori.

Acolo-ajungea

Și la el venea

Greci neguțători

Sânt ei dupe mări

Voicăi-mpețitori.

- Dine Constandine,

Nene Dragomire

Cel cu barba neagră

Și cu mintea-ntreagă

Cojocel de miel

Și mintea de domn.

Ne dai pe Voica

Sirioara ta

Fata maică-ta.

- Greci neguățători

Sânteți dupe mări

Voicăi-mpețitori.

Nu dau pe Voica

Sirioara mea

Fata maică-mea

Până n-oi vorbi

Nu m-oi sfătui

Tot cu măicuța.

Acas-ajungea

Din poartă striga

- Mamă, mama mea

Mamă, mama mea

Nouă ne-a venit

Și ne-a poposit

Greci neguțători

Sânt ei dupe mări

Voicăi-mpețitori.

- Dine Constandine,

Dine Dragomire

Cel cu barba neagra

Și cu mintea-ntreagă

Cojocel de miel

Și mintea de om.

Nu dau pe Voica

Sirioara ta

Fecioreaua mea

În cea Nadolie¹

Cea țară pustie

De und-să mai vie.

- Da-o mamă, dă-o

Că eu mai mă leg

Mândru legământ

Pe-o pală de vânt

Și-un pumn de pământ.

Iarna s-o aduc

Iarna de cinci ori

Că sânt sărbători

Iarna mi-e geroasă

Oamenii prin casă

Și Voica mireasă.

Vara de trei ori

Că sânt lucrători

Vara mi-e văroasă

Oamenii la coasă

Și Voica mireasă.

De ce mi-ș facea

Pe mă-sa-nșela

Pe Voica mi-o da

În cea Nadolie

Cea țară pustie

De und-să mai vie.

Voica cum pleca

În sat le intra

Ciuma grabnica

Cea despletita

Cea uricioasa

Legăiori ce-mi rămânea

Doamne, toți că mi-ș murea

Puișorii ei

Puișori de zmei

Pe la căpătâie

Cioburi de tămâie.

Baba-i-ngropa

Și mi-i pomenea

Și mi-i tămâia

La Din ajungea

Și mi-ngenuchia

Și mi-l blestema.

- Dine,

Dine Constandine

Legăior dintâi

Cel cu barba neagră

Și cu mintea-ntreagă

Cojocel de miel

Și mintea de om

Maică!

Fieru și oțălu

Tot să ruginească

Trupșorelu tău

Să nu putrezească

Că m-ai înșelat

Pe Voica de-am dat

În cea Nadolie

Cea țară pustie

De und-să mai vie.

Blestemu de mumă

Ca boala de ciumă

Blestem se prindea

Și Din auzea

Pământ nu răbda

Și rugă-nălța.

- Doamne,

Stâlpu de la cap

Fă-mi-l cal de lemn

Să scap de blestem

Pânza dupe ochi

Fă-mi-o ipingele²

Să-ncalec pe ele

Să sap de blesteme.

Domnul auzea

Ruga-i-mplinea

Și Dine ieșea

Mormântu-i crăpa

Calu-ncăleca

La Voica pleca.

Prin sfinte-ntunerici

Prin sfinte biserici

În cea Nadolie

Cu Voica să vie.

Acolo-ajungea

Nuntă să nuntea

Lăutari la masă

Nașu sta prin casă

Și Voica mireasă.

Dine ce-mi făcea

Pe cal o punea

Și cu ea pleca

Prin negre-ntunerici

Prin sfinte biserici

La valea frumasă

Aproape de casă.

Mergeau ce mergeau

Voica-l întrebau

- Dine Constandine,

Nene Dragomire

Verde siminoc

Trupșorelul tău

Miroase-a om mort.

- Soru-mea Voica

Nu te speria

Că eu am plecat

Ploaia m-a udat

Cal de lemn mult

Vântu m-a bătut

Păru mi-a căzut

De aia sânt așa.

Mergeau ce mergeau

Paseri le cântau

- Țurțurliu uliu

Țurțurliu uliu

Țurțurliu uliu

Duce mort pe viu

Duce mort pe viu.

- Nene Constandine,

Nene Dragomire

Aste păsărele

Ce cântă cu jele

Ce să fie ele?

- Soru-mea Voica

Nu te speria

Că nu-s păsărele

Și sânt suflețele

Păsări albe sânt

Cei care-au murit

Cu corp și lumină

Cu slujba creștină.

Mergeau ce mergeau

Acas-ajungeau

La valea frumoasă

Aproape de casă.

Din descăleca

Din gură zicea

- Soru-mea Voica

Uite poteceaua

Uite căscioreaua

Eu mai prididesc

Cal să-mi priponesc

Trup să-mi odihnesc.

Cărarea i-o da

Și Voica pleca

Acas-ajungea

Din poartă striga.

- Mamă, mama mea

Deșchide ușa

Că io sânt Voica

Fecioreaua ta.

- Fugi ciumo de-aci

Nu mă ispiti

Că m-ai ispitit

De m-ai prăpădit

Că astăzi ori mâine

Mă iei și pe mine.

- Mamă, mama mea

Deșchide ușa

Că io sânt Voica

Fecioreaua ta.

- De ești tu Voica

Găuresc ușa

Bagă-ți cosița.

Ușa găurea

Cosița-și băga

Mă-sa mi-o vedea

Și mi-o cunoștea

Ușa-i deșchidea

Și se bucura

Și mi-o-mbrățișa

Și mi-o săruta

Domnul le vedea

Și stei³ le făcea.