La petite mort [Romanian translation]

Cât răsuflarea curmată

Într-o seară târzie de vară.

Îngerii plecaseră înainte

Cu chipurile iluminate de alb.

Cred că-i prea târziu

Să-ți destăinui că mă dor

Inima ce fin mi se destramă

Și amintirile pictate în alb.

De-am să pier, să știi că voi rămâne a ta.

Și cuibăriți în brațele lor, moartea ne va legăna.

Căci de-am să pier

Va fi doar ca să rămân a ta.

Și cuibăriți în brațele lor, moartea ne va legăna.

Ploaia-mi lunecă pe tâmple,

Fulgerul pogorârea ți-o cântă.

Aciuată în propria viață,

Îți aud râsul cum răsună și cum se destramă apoi.

Cred că e prea târziu

Să-ți spun că mă doare.

Inima mea nu mai este așa cum a fost odinioară

Pentru că adoarme liniștită.

De-am să pier, să știi că voi rămâne a ta.

Și cuibăriți în brațele lor, moartea ne va legăna.

Căci de-am să pier

Va fi doar ca să rămân a ta.

Și cuibăriți în brațele lor, moartea ne va legăna.

De-am să pier, să știi că voi rămâne a ta.

Și cuibăriți în brațele lor, moartea ne va legăna.

Căci de-am să pier

Va fi doar ca să rămân a ta.

Și cuibăriți în brațele lor, moartea ne va legăna.