고엽 [Autumn Leaves] [goyeob] [Romanian translation]

Cad precum acele frunze veștejite

Căzând fără putere, dragostea mea

Inima ta se îndepărtează, nu te pot prinde

Nu te mai pot prinde, nu mai

Nu te mai pot ține aici, da

Acele frunze căzute care arată nesigure pare-se că ne privesc

Dacă îți ating mâna, chiar dacă doar o dată, pare-se că se va destrăma totul

Eu doar priveam, alături de vântul de toamnă

Cuvintele și expresiile tale care la un moment dat au devenit reci

Pot observa cum relația noastră dispare

O relație goală precum cerul de toamnă

O diferență ambiguă față de înainte

Astăzi dintre toate zilele, noaptea mult mai liniștită

O singură a rămas agățată de creangă

Se dizolvă, văd sfârșitul, frunze moarte care se veștejesc

Tăcerea din inima ta goală

Te rog, nu mă părăsi

Te rog, nu mă părăsi, frunze veștede în descompunere...

Te vreau așa cum erai înainte

Te vreau pe tine, cea care mă dorește din nou

Te rog, nu mă părăsi

Te rog, să nu cazi

Niciodată, niciodată să nu cazi

Nu te îndepărta

Iubito tu, nu-ți pot da drumul

Iubito tu, nu pot renunța la tine

La fel ca acele frunze veștede

Iubirea asta, ca frunzele veștede

Niciodată, niciodată să nu cazi

Dispare...

La fel cum frunzele veștede cad

Ca toate lucrurile ce le credeam eterne și acum pleacă

Tu ești al cincilea meu anotimp

Chiar dacă încerc să te văd, nu pot privi

Ești încă verde pentru mine

Chiar dacă inima nu se mișcă acum, se va mișca singură odată

Sentimente rămase atârnate ca o rufă întinsă pe sârmă

Doar amintirile roșii cad de deasupra mea

Cad în mod constant chiar dacă creanga mea nu se scutură

Așa e, dragostea mea trebuie să cadă pentru a se ridica

Chiar și când ești aproape, cei doi ochi ai mei sunt departe, se întâmplă

Sunt aruncat în felul ăsta

În amintirile mele, sunt tânăr din nou

Niciodată, niciodată să nu cazi, da

Niciodată, niciodată să nu cazi, da

Te vreau așa cum erai înainte

Te vreau pe tine, cea care mă dorește din nou

Te rog, nu mă părăsi

Te rog, să nu cazi

Niciodată, niciodată să nu cazi

Nu te îndepărta

De ce nu pot renunța încă la tine?

Țin strâns de amintirile astea șterse, e oare lăcomie?

Încerc să mă uit înapoi la acele anotimpuri trecute

Încerc să mă întorc înapoi

Arde-le strălucitor, whoosh

A fost frumoasă, da, calea noastră

Dar acum s-au dus toate

Frunze moarte cad precum lacrimile

Vântul bate și totul se destramă

Ploaia cade și tu te frângi

Până la ultima frunză, tu tu tu

Te vreau așa cum erai înainte

Te vreau pe tine, cea care mă dorește din nou

Te rog, nu mă părăsi

Te rog, să nu cazi

Niciodată, niciodată să nu cazi

Nu te îndepărta

Iubito tu, nu-ți pot da drumul

Iubito tu, nu pot renunța la tine

La fel ca acele frunze veștede

Iubirea asta, ca frunzele veștede

Niciodată, niciodată să nu cazi

Dispare...

Niciodată, niciodată să nu cazi

Niciodată, niciodată să nu cazi