Alunissons [Romanian translation]

Uneori mă întreb dacă exist cu adevărat

În viața mea, nu sunt decât un spectator

Mă rănesc, dar discret

Psihologul mi-a zis: ,,E doar un aspect al fricii tale"

Și când mi-e rău, mă simt viu puțin

Se face noapte când se aprind luminile

Aproape uităm că suntem triști

Ei văd doar că sunt pe Lună

Nu vor să vadă că mă eclipsez singur

Am nevoie să fiu singur

Luminile orașului picură pe scenă

Tu ai fost singura

Dar ochii tăi sunt negrii, cerneala a înlocuit seva

Nu am nevoie de tine

Mă simt în derivă în ultima vreme

Spunem că universul e infinit

Spunem și că se întinde

Dar în ce se întinde?

Nu am picioarele pe pământ

Am nevoie de spațiu

Mi-e frică de fața ta ascunsă

Nu am picioarele pe pământ

Pentu mine, nu reprezinți nimic

Mi-e frică de fața ta ascunsă

Uneori mă întreb dacă exist cu adevărat

În viața mea, nu sunt decât un spectator

Mă rănesc, dar discret

Psihologul mi-a zis: ,,E doar un aspect al fricii tale"

Și când mi-e rău, mă simt viu puțin

Mă simt în derivă în ultima vreme

Spunem că universul e infinit

Spunem și că se întinde

Dar în ce se întinde?

Nu am picioarele pe pământ

Am nevoie de spațiu

Mi-e frică de fața ta ascunsă

Nu am picioarele pe pământ

Pentu mine, nu reprezinți nimic

Mi-e frică de fața ta ascunsă

Cum de am ajuns aici

În ciuda unei infinități de traiectorii posibile

Destinul a ales să ne conducă precis spre acest moment în univers

Cine ar fi putut prezice ce ne-a rezervat trecutul