Eram un străin în oraş,
cei ce-i ştiam erau în afara lui.
Aveam sentimentul autocompătimirii
ce-i de făcut, ce-i de făcut, ce-i de făcut?
perspectiva era decisiv de tristă
dar în timp ce păşeam singur pe străzile ceţoase,
părea că-i cea mai norocoasă zi pe care-o ştiam.
Refren:
O zi ceţoasă-n Londra
m-a făcut să mă simt slab şi trist
M-am uitat la dimineaţă alarmat
Muzeul Britanic şi-a pierdut farmecul
De când, mă miram, putea rezista aşa?
Dar vremea miracolelor nu s/a dus
că. deodată, te-am văzut pe-acolo
şi prin ceţoasa Londră,
soarele strălucea pretutindeni...