Poate ea este chipul pe care nu-l pot uita,
O urmă de plăcere sau regret,
Ar putea fi comoara mea sau
Preţul pe care trebuie să-l plătesc.
Ea ar putea fi cântecul pe care-l cântă vara,
Poate fi răcoarea pe care o aduce toamna,
Poate fi o sută de lucruri diferite
În timpul unei zile.
Ea poate fi frumoasa sau bestia,
Poate fi foametea sau sărbătoarea,
Ar putea să transforme fiecare zi în rai
Sau în iad.
Ea poate fi oglinda visului meu,
Un zâmbet reflectat într-un pârâu,
Ea ar putea să nu fie ce poate părea
În interiorul cochiliei ei.
Ea care mereu pare atât de fericită în mulţime,
Ai cărei ochi pot fi atât de tainici şi mândri,
Nimănui nu-I este permis să-i vadă
Când plâng.
Ea poate fi iubirea care nu speră să dureze,
Poate veni la mine din umbrele trecutului.
De care-mi amintesc
Până-n ziua când mor.
Ea poate fi motivul pentru care supravieţuiesc,
“ De ce”-ul şi “ pentru ce”-ul sunt viu,
Cea de care voi avea grijă
Prin anii grei şi ploioşi.
Eu, voi lua râsul şi lacrimile ei,
Şi mi le voi face pe toate amintiri,
Pentru că unde merge ea, am ajuns să fiu.
Sensul vieţi mele este ea.
Ea, ea.