În timp ce cortina se ridică, e tăcere,
Luminile se sting, scena e goală,
Și-n timp ce orchestra începe să cânte,
Apare o lumină și ea e acolo.
Și-n timp ce ea dansează ca un vis,
O vrajă-i aruncată, o scenă magică,
Pentru că frumusețea ei captează fiecare inimă,
Dar eu sunt pierdut pentru vecie.
Nu pot s-o împart pe ea cu alte inimi,
Iubire e ceea ce simt.
Acele alte inimi vin și se duc,
Dar eu voi fi acolo pentru fiecare spectacol,
Dar ea nicicând nu va ști...
Știu că e imposibil,
Nu pot împărtăși dragostea mea secretă.
Prea devreme face ea reverența de final,
Cortina cade și ea dispare.
Și-n timp ce hoinăresc prin noapte însingurată,
O văd dansând lebăda muribundă.
Voi iubi mereu de la distanță,
Dar ea nicicând nu va ști...