Remenissions [Romanian translation]

Cu această cerneală în pielea mea ne-am sigilat destinul, iar toporul vine devreme (doar natural) Deci de ce mai contează?

Este un pat de schelete care mă așteaptă, pe cealaltă parte,

Îmi așteaptă următoarea mișcare (urmatoarea respirație fatală)

Viețile omenești îmi par atât de nereale, nu pot vedea prin ceață (nimic nu trece un zid gri) vezi peste stereotipul

Credință, structură zidită in tine.

The voi dărâma si pe cel ce te-a creat

Dacă ei nu ar fi avut pe Acela, cum ar fi reacționat?

Dacă nu am fi avut speranță, cum ne-am fi comportat?

Ar mai simți remușcări daca ar fi sacrificat ființe nevinovate?

Ori este speranța singurul lucru care te tine normal?

Un bun prieten mi-a spus odată tu ești memorie, fără ei am fi egali cu nimicul

Și tot ce pot vedea este locul în care vreau să fiu

Subit viața mea a fost atât de liberă

Frunze la picioarele mele, suflate la pământ

Ecourile lor îmi ajung din urmă urechile

Nopți venind repede, sori mergând jos

Dar stai departe de mine...

Stai departe de mine [×4]

(E greu sa mă ții in acest loc, stai departe de mine)

Poate că am creat începutul, mental

Poate că am creat începutul, fizic

Până la sfârșitul existenței noastre umane

Văd prin tine

Teama care e în ochii tăi

Un bun prieten mi-a spus odată tu ești memorie, fără ei am fi egali cu nimicul

Și tot ce pot vedea este locul în care vreau să fiu

Subit viața mea a fost atât de liberă

Frunze la picioarele mele, suflate la pământ

Ecourile lor îmi ajung din urmă urechile

Nopți venind repede, sori mergând jos - confuz

Nu știu răspunsul, dar nici tu de altfel...