Acolo, sufletele poeţilor
Nimeni nu le înţelege.
Sunt suflete ale violetelor,
Poetese la rândul lor.
Rătăcesc prin viaţă
Precum stelele pe boltă,
Simt vuietul vântului
Aud plânsetul rozelor.
Doar cel care păstrează în sufletul său
Dureri şi secrete amare,
Îi poate întelege pe poeţi
În nopţile cu lună plină.
Iar eu care port amărăciuni,
Pe care nimeni nu le-a avut vreodată,
Mi-aş dori de asemenea
Să simt poeţii…