Pavel Stratan - Te sarut

Ploaia nu mai stă,

Cerul caută

Ochii tăi, ce i-au furat seninul

Prin al nopții geam

Unde așteptam

Luna, să ne treacă iar cu plinul

Vreau să cred, că-n gândul tău

Și tu te-ntrebi

În mintea mea, știu că va urma, va urma...

Te sărut în vis,

Te sărut în scris,

Te sărut în gând,

Dar în realitate când?

Te sărut oricum,

Te sărut acum,

Te sărut în gând,

Dar în realitate când?

Dar în realitate când?

Florile de măr,

Razele din cer,

Nu mai știu în părul cui să cadă

Unde vântul prea,

Joaca îi plăcea,

Iar tăcerea în vorbă să ne șadă

Vreau să cred, că-n gândul tău

Și tu te-ntrebi

În mintea mea, știu că va urma, va urma...

Te sărut în vis,

Te sărut în scris,

Te sărut în gând,

Dar în realitate când?

Te sărut oricum,

Te sărut acum,

Te sărut în gând,

Dar în realitate când?

Dar în realitate când?

Te sărut, te sărut...

Ochii tăi ca două mări albastre

Au furat culorile din astre

Cât ai vrea memoria să-mi scuturi, totuși,

Vor rămâne buzelor săruturi

Nimeni cred că niciodată n-o să spună

Cine-a fost creat și de la cine

Ești frumoasă tu de la natură,

Ori natura este ea frumoasă de la tine…

Te sărut în vis,

Te sărut în scris,

Te sărut în gând,

Dar în realitate când?

Te sărut oricum,

Te sărut acum,

Te sărut în gând,

Dar în realitate când?

Dar în realitate când?