Minuetto [Romanian translation]

E o necunoscută fiecare seară a mea...

O așteptare pare a fi o agonie.

De-atâtea ori aș vrea să-ți spun nu,

Și-apoi te văd, și nu mai am atâta putere!

Inima mea se revoltă împotriva ta, dar nu și corpul meu!

Mâinile tale sunt instrumente pentru mine,

Pe care le dirijezi ca un maestru expert care ești...

Și vii la mine acasă când vrei, nopțile mai mult decât oricând,

Dormi aici, te duci, e doar treaba ta.

Știi prea bine că, oricât de rău ți-ar merge aici sus, mă vei avea

Întreagă, dacă vei pleca o noapte...

Și crește mereu mai mult singurătatea,

În marile goluri pe care mi le lași!

Să-mi reneg pasiunea, nu,

Dar nu pot să spun mereu ”da”,

Și să mă simt astfel mică,

De fiecare dată când mă aflu în fața ta.

Prea mult mă costă fericirea, pentru naivitatea mea.

Continui să te aștept serile,

Ca să cerșesc iubire...

Sunt mereu a ta, când ai tu chef, nopțile mai mult decât oricând,

Dormi aici, te duci, e doar treaba ta.

Știi prea bine că, oricât de rău ți-ar merge aici sus, mă vei avea

Întreagă, dacă vei vrea, pentru o noapte...sunt a ta...

Noaptea e casa mea, sunt a ta, de mii de ori a ta...

Și viața trece peste noi, n-am niciun orizont!

Timpul profită de asta și fură, cum faci tu,

Rămășițele unei tinereți pe care n-o mai am acum...

Și tot merg pe același drum, mereu beată de melancolie.

Acum admit că vina e poate doar a mea,

Ar fi trebuit să te pierd, în schimb eu te-am căutat.

Un menuet cântă pentru noi, mintea mea nu se mai oprește.

Eu nu știu ce zâmbet are iubirea...

Gânduri vin și se duc, așa e viața...