Ballad of a Runaway Horse [Romanian translation]

Spune o rugă pentru văcăriță, calul ei a fugit.

Ea va merge până îl va găsi, scumpul ei, al ei rătăcit.

Dar râul s-a revărsat și drumurile sunt desfundate,

Și podurile s-au rupt, în panicile create.

Și nu-i de găsit urme, n-ai încotro s-apuci,

El e dus precum vara, precum zăpada-i dus.

Și greierii îi frâng ei inima cu cântecul lor,

În timp ce ziua e-n colaps și noaptea totu-i rău.

A visat? Era el, care a trecut galopând,

Și a aplecat ferigile, a răvășit iarba

Și-a imprimat noroiul cu potcoavele bine bătute,

Țintuite de ea ca el să alerge în visele tinereții ei.

Și deși la pășune ea a fost cu un minut în urmă,

Ea-l urmărește toată noaptea, îl urmărește întreaga zi.

Și ea-i orbită de prezența lui, cu excepția comparării

Rănii ei de aici cu pedeapsa lui de acolo.

Apoi acasă, pe un creangă de pe un șuvoi,

O pasăre a prins să cânte atât de brusc.

Și soarele e cald și vânturi blânde trec

Printr-o salcie de pe malul râului.

Ah, lumea e scumpă și lumea e largă,

Și el e acolo unde lumina și întunericul de despart.

Și aburul iese din el, e uriaș și e timid,

Și pășește pe lună când bate cerul cu copitele.

Și el vine spre mâna ei, dar prea blând nu e el,

Lui i-e dor să se piardă, ea tânjește la fel.

Și el va fugi și va plonja prin cea dintâi trecătoare,

Să se rostogolească și să mănânce în dulcea iarbă de munte.

Sau va face popas pe platoul înalt,

Unde nu-i nimic sus și nimic dedesubt.

E timpul pentru a lor povară, biciul și pintenul.

Va călări ea cu el sau el va hoinări cu ea?

Deci ea se leagă de armăsarul ei în galop,

Iar el se leagă de femeia aflată în nevoie.

Și nu există spațiu, doar stânga și dreapta,

Și nu există timp, dar e ziuă și noapte.

Apoi ea se apleacă pe gâtul lui și șoptește ușor:

”Oriunde mergi, voi merge și eu.”

Și ei se-ntorc ca unul, și ei spre câmpie o iau.

Nu-i nevoie de bici, o, nu-i nevoie de frâu.

Acum, catarama acestei uniuni care se închide strâns,

Își fixează bucățile chiar noaptea următoare.

Unii spun că-i el, alții spun că-i ea,

Unii spun că iubirea-i ca fumul, n-o poți repara.

Deci draga mea, draga mea, renunță doar

La vechea siluetă de pe marele cer vestic.

Și eu voi alege un cântec și ei vor merge mai departe,

Și ei vor dispărea ca fumul, vor dispărea ca acest cântec.

Spune o rugă pentru văcăriță.